Dezbaterea Geoană-Băsescu

Partea I


Partea II

cum sa uiti de moldoveni :)

Protest la Universitate

Se pare că și România este polarizată, dar susținătorii lui Băsescu sunt mai organizați și mai vocali. Protestul de la Universitate.

Așteptând discursul lui Obama am aflat că Geoană, Dinescu, Antonescu, Johannis au fost huiduiți în orașul Revoluției

Mai multe video de la Timișoara aici.

Seamănă cu protestele anti-comuniste de la Chișinău. :) La Timișoara a început Revoluția Română, tot acolo după venirea lui Iliescu la putere a fost adoptată Proclamația de la Timișoara, un document prin care se cerea înfăptuirea unei adevărate revoluții și autorii Proclamației au cerut demisia lui Ion Iiescu, susținătorul lui Mircea Geoană.

via Hotnews.ro

Linkuri electorale - alegeri Romania (II)

Un filmulet fain despre care am aflat via Facebook de la o fosta colega de liceu (vezi si pe www.jeg.ro), tocmai de 1 decembrie:

Linkuri electorale - Romania (I)

Dacă tot surfez netul urmărind ce se mai întâmplă în România între cele două tururi, pun mai jos o listă cu unele linkuri:

1) Despre factorul rusesc în alegerile românești, vorbește mult Traian Băsescu în interviul său pentru România Liberă din 30 noiembrie. Un interviu la obiect. Conferința de presă din 29 noiembrie.
2) Prima și ultima dezbatere electorală va avea loc joi, ora 19.00 (ora României). Într-un fel Mircea Geoană seamănă cu candidații comuniști din Moldova, care refuzau să participe la dezbateri.
3) Revista 22 pentru comentarii pro-Băsescu.
4) Berceanu despre Geoană, 30.11.
5) Dezbaterea cea mai importantă înainte de turul I. Geoană-Băsescu-Antonescu.
6) Blog anti-Băsescu.
7) ROAEP - organizatorii alegerilor.

8) Site anti-Basescu. Alte linkuri de același fel.
9) Facebook: Pro-Basescu 1, Pro Băsescu 2.


Mai sunt tot felul de articole inteligente, pe care le voi adăuga mai târziu.

Câteva fragmente video, care "circulă" în aceste zile pe net:

1) Crin Antonescu la alte dezbateri despre Mircea Geoană:


2) În așteptarea lui Geoană la o dezbatere:



3) Geoană la Botoșani:



4) Iliescu despre Băsescu:



5) Clipul cu Băsescu și copilul:



6) Din păcate nu pot face embed la clipuri de pe site-ul lui Băsescu (o scăpare a celor care se ocupă de site probabil), așa că pun un simplu link. Un alt link în care apare un tip în geaca de expert. Răspunsul întârziat al lui Băsescu.

Între două tururi: aritmetica și preferințele electorale

Traian Băsescu (PD-L) și Mircea Geoană (PSD) luptă pentru președinția României. Personalitățile lor sunt fundamental diferite. Băsescu este mult mai decis, mai convingător, mai agresiv ca politician. Geoană este mai atent în exprimare, mai puțin spontan, dar mai strategic ca Băsescu încercând prin discursurile sale să țintească către locuri, fabrici, orașe concrete. Discursul lui Băsescu este în schimb mai generalist. Ambii pozează în buni ortodocși. Dintr-o confruntare televizată cu Geoană, Băsescu ar ieși învingător, așa că nu cred că Geoană va avea nesăbuința să participe la vreo dezbatere televizată (bănuiesc că cei care se ocupă de imaginea sa au ajuns demult la concluzia asta). Băsescu ar putea capitaliza pe seama acestui fapt, el este cel care are nevoie de mai multe ieșiri mediatice. Problema este că mass media din România este controlată în mare parte de rivalii lui Băsescu, care nu au niciun interes să-l lase pe Băsescu să vorbească; așa că până la 6 decembrie nu o să prea auzim multe declarații de-ale actualului președinte.
În schimb, trusturile mediatice controlate de forțele anti-Băsescu au reușit să scoată la știri un clip video, probabil trucat, în care președintele Băsescu ar lovi/îmbrânci/atinge un copil. Băsescu dezminte. De fapt este mai puțin important în acest moment dacă materialul respectiv este trucat sau nu, faptul că a devenit știre discutată public, este deja o lovitură grea pentru campania pro-Băsescu. Strategiile de marketing electoral sunt și ele diametral opuse: Geoană este ironizat pentru "lipsa de bărbăție", în timp ce Băsescu este promovat ca super-mascul. Super-masculii nu se bat cu copiii, așa că punct ochit-punct lovit pentru stafful electoral al coalitiei anti-Băsescu. Dacă vrea să recupereze din terenul pierdut Băsescu ar trebui să pună mai mult accentul pe declarațiile lui Ion Iliescu despre Mircea Geoană și să speculeze mai mult pe tema revenirii la trecutul comunist. Să amintească de referendumul din 2007 și de cel din 2009.

După o simplă adunare a scorurilor electorale ale elementelor din coaliția anti-Băsescu, adică Crin Antonescu (PNL - ) + Mircea Geoană (PSD) + Gigi Becali (PNG) + Kelemen Hunor (UDMR) + Sorin Oprescu (PSD)+ CVT (PRM) ajungem la o cifră impresionantă și anume la 6 382 467 voturi. De cealaltă parte, Traian Băsescu se poate mândri cu 3 153 640 susținători. Dacă politica ar fi ca aritmetica, atunci Geoană ar trebui să învingă.

Probelema este că "voturile nu se tranzacționează" și că o mare parte din electoratul lui Crin Antonescu/PNL nu este deloc încântată să voteze un coleg de-a lui Iliescu în funcția de președinte. Semnarea acordului de cooperare între PSD și PNL, imediat după aflarea rezultatelor preliminare reprezintă un îndemn puternic pentru electoratul liberal să-l susțină pe Geoană. Rămâne de văzut dacă românii cu înclinații liberale gândesc la fel ca șefii lor de partid. Am mari dubii în această privință. În schimb nu am dubii că acum cea mai mare parte a populației maghiare va vota cu PSD, după ce Băsescu a încercat să creeze o alternativă la UDMR. Singura soluție pentru Băsescu este să-i atragă pe cei care nu au participat la vot.

Marea necunoscută în toată această campanie din turul doi este evaluarea influenței partidelor românești în societatea românească. Numărul membrilor de partid în România este mic, așa că putem presupune că loialitățile partizane nu sunt puternice și preferințele electoratului sunt extrem de volatile. Partidele românești sunt niște găști, care cu greu pot mobiliza lumea pentru un protest (și sunt sigur că cel care va pierde va încerca să organizeze un protest simbolic). Dar partidele nu au susținători fideli; înseamnă că simpatizanții ocazionali ai unui partid sau altul ar putea migra foarte ușor către Băsescu, dacă aud ceea ce le place. Rezultatele referendumului din 26 noiembrie 2009 spun clar ce vrea să audă electoratul românesc, dar inițiatorul referendumului Traian Băsescu nu are canalele de comunicare pentru a amplifica acest mesaj. Între timp coaliția anti-referendum tace mâlc, vine cu spoturi video trucate (este clar că cineva minte în toată povestea asta, sus se minte așa cum se minte și jos) și se preface a uita că duminica trecută alegătorii au cerut reforma Parlamentului României.

referendum

da - la prima întrebare. Senatul trebuia desființat demult, pentru că bicameralismul este specific mai ales federațiilor. Un stat unitar nu are nevoie de două camere, doar că Iorgovan când a conceput Constituția românească s-a inspirat și din alte părți.

la a doua întrebare nu știu ce voi zice, pentru că am impresia că dacă vor fi mai puțini parlamentari va avea loc de fapt concentrarea puterii atât în parlament, cât și în interiorul partidelor. Adică democrația firavă de prin partidele românești, va dispărea pentru că doar o mână de oameni vor ajunge în parlament și bătaia pentru primele locuri pe liste va fi acerbă. În plus cred în conceptul wikipediei. :)

conservatorii ruși, alegerile românești și cvt

Foarte ciudat, partidul lui Putin, Rusia Unită își va organiza congresul mâine la Sankt Petersburg și un comentator rus scrie pe oficialul Ria Novosti că doctrina pe care vor adopta-o colegii lui Putin va fi conservatorismul. Bănuiesc că nu o să-și aducă aminte de Burke, care critica Revoluția Franceză (ridicată în slăvi pe vremea URSS), ci de apelurile lui Putin și Medvedev.

Am urmărit dezbaterea dintre Mircea Geoană, Traian Băsescu și Crin Antonescu. Cu câteva zile înainte de alegeri mi se pare că Băsescu și Geoană vor ieși în turul doi. În pofida agresivității inițiale, Antonescu a părut neserios încercând să cârpească răspunsurile din mers, în timp ce ceilalți doi au folosit câteva șabloane. Întrebați care sunt reperele de moralitate cei trei au avut răspunsuri curioase: Băsescu a spus - soția, Antonescu - Tudor Chirilă, iar Geoană - Patriarhul Daniel (sic!). Social-democratul Geoană a pomenit des de sfânta scriptură, Antonescu a avut un discurs mai "tineresc", iar Băsescu a vorbit pe un ton prezidențial.

CVT continuă să producă perle.

Vedeți aici candidații și transcierea completă a dezbaterii.

china-sua, spd, feminismul in relatiile internationale

Ieri s-au implinit 30 de ani de la (re)stabilirea relatiilor diplomatice dintre SUA si China. Cu aceasta ocazie, Centrul Confucius a organizat o conferinta de o zi unde s-a discutat intens despre relatia China-SUA (stereotipuri, economie, democratie, cultura, politica externa). S-au spus mai multe lucruri interesante despre cursul yuan-dolar, bugetul militar chinez etc. Thomas Cristensen de la Princeton zicea ca noua administratie Obama continua politica lui Bush, pentru ca dupa vreo cateva minute sa aflu ca profesorul a lucrat la Deparatmentul de Stat in perioada 2006-2008. Chinezii erau mai optimisti in privinta lui Obama, il laudau ca s-a intalnit de 5 ori deja cu Hu Jintao. Multe detalii (ar fi prea mult de povestit), insa spre sfarsitul discutiei am observat ca profesorii americani erau cei care au inceput sa le explice studentilor chinezi din sala ce se intampla in China, asta chiar daca sala era plina si cu profesori chinezi de pe la universitatile americane, care se pare ca nu prea erau de acord cu povestea americana. Tot ca meta-observatie, toata lumea a ras cu pofta, atunci cand cineva a spus ca SUA s-ar putea sa nu se bucure prea mult, daca China isi asuma "mai multe responsabilitati" pe plan international.

Oricum prezentarea despre politica de mediu mi-a creat impresia ca la baza societatii chineze au loc schimbari de mentalitati, lumea protesteaza impotriva poluarii, se organizeaza etc. Altfel probabil nici nu ai cum sa explici succesul economic al Chinei si sa sustii in acelasi timp ca dictatura partidului comunist in China ajunge pana jos, pana in fiecare familie. De fapt, un profesor chinez spunea ca alegerile locale in China sunt cvasi-libere, cam surprinzator. Oricum chinezii nu si-au criticat prea mult guvernul, partidul, ci s-au mandrit ca Jocurile Olimpice au avut loc la Beijing.

Un eveniment politic semnificativ in politica germana. Dupa infrangerea din alegeri SPD-ul german si-a schimbat seful, pe cand si prin Moldova/Romania schimbari de acest fel? Sau sefii de partide din Estul Europei au imunitate?

Pe la Rutgers a trecut si Cynthia Enloe. Nu auzisem de ea, insa prezentarea ei a fost extrem de energizanta. A vorbit despre perioada de dupa razboi si problemele soldatilor americani la revenirea acasa (violenta domestica, PTSD, cresterea ratei divorturilor etc.) In domeniul relatiilor internationale a venit printre primele cu o abordare feminista in Bananas, Beaches and Bases: Making Feminist Sense of International Politics. Daca si cartea este la fel ca prezentarea, sigur merita citita.

9 noiembrie 1989

O traducere aproximativă, dar nu am găsit ceva mai bun:

Publicație: spațiul public european are nevoie de mai multă integrare

La editura Nomos a apărut un volum, ce cuprinde o serie de texte elaborate ce câțiva tineri cercetători europeni (de pe ambele părți ale cortinei Schengen). Adunate sub titlul generic "Partner, Nachbarn, Konkurrenten", textele abordează probleme ce țin de securitatea, economia și identitatea europeană.

Am avut plăcerea să fiu în echipa ce s-a ocupat de identitatea europeană împreună cu un polonez, un maghiar, un ucrainean și doi nemți. Am avut discuții aprinse despre ce înseamnă identitatea europeană și ne-am blocat atunci când am început să discutăm despre strategiile prin care Uniunea Europeană poate câștiga "mințile și inimile" europenilor. Nu mai redau toate dilemele cu care ne-am confruntat, spun doar că blocajul a intervenit din cauza profesorului de psihologie, care dorea o strategie clară și precisă de europenizare a populației. Celorlalți, ideea li s-a părut prea radicală și prea asemănătoare cu simpla propagandă, un fel de inginerie identitară coordonată de UE. Am fost împotriva propagandei europene, pentru că vin dintr-o parte a Europei, unde experimentele identitare au fost promovate oficial, iar rezultatele sunt un dezastru.

În textul meu am abordat problema spațiului public european, de fapt absența unui spațiu public european integrat (cum este economia europeană). Am mai spus câte ceva despre lipsa dezbaterilor pan-europene, absența unor politicieni de talie europeană, naționalizarea alegerilor pentru Parlamentul European ș.a.m.d. Susțin că o mare șansă este de-teritorializarea mass mediei, argumentez necesitatea unei viziuni comune pentru viitorul UE, cer mai multă transparență în instituțiile europene, mai multe proiecte mediatice trans-frontaliere, mai multa eficiență din partea comisarului responsabil de relatiile publice, susținere pentru Eurovision și mai multe burse Erasmus.

Film despre STASI, Germania lui Honecker

Vizionat cu întârziere pe Sundance Channel de Halloween. Un film bun.

post-comuniste

Zilele astea am participat la două conferințe consacrate căderii comunismului. Prima a avut loc la Leipzig, orașul în care a început de fapt căderea zidului berlinez. Am chat-uit despre web 2.0 și importanța new media în regimurile autoritare, pentru ca în final să le spun participanților că în definitiv rețelele sociale sunt monitorizate atent de autorități nu doar în statele cu regimuri autoritare, ci și în Occident (în ultimul timp FBI-ul a inițiat tot felul de investigații pornind de la postări pe Facebook, Craigslist, bloguri etc.). Este adevărat că atunci când am vorbit despre mobilizarea din 7 aprilie și impactul new media asupra protestelor anti-comuniste, lumea a fost mult mai încântată. Am amintit despre anonimatul pe net, despre jurnalism și bloguri, transferul pe online a presei tradiționale, eventuale planuri de afaceri pentru publicațiile online, pentru ca în final să atingem și problema cenzurii. Pentru chat am folosit http://tinychat.com/ doar pentru că nu era nevoie de un cont și se putea loga oricine. În final le-am spus că new media ajută la deschiderea unei societăți, dar există și anumite limite (acces la net, credibilitate, utilzarea new media pentru propagandă, denigrare, răspândirea xenofobiei, controlul statului, problema provider-ilor, arhitectura internetului etc.).

A doua conferință a fost organizată de Centrul pentru Studii Europene de la Rutgers, deci o discuție despre Europa de Est în SUA. Doar câteva impresii:

a) Alexander Motyl susține că în Rusia, fostul centru imperial, se construește un regim de tip fascistoid, care seamănă cu Germania de după Weimar. Unul dintre argumente este că regimul Putin-Medvedev este foarte popular și că această popularitate se bazează pe cultul personalității construit în jurul unui Putin hiper-masculin. I-am spus că mi se pare un paradox că neonaziștii ruși se află în opoziție față de regimul fascistoid al lui Putin. :) În cazul Ucrainei, Motyl susține că tranziția are șanse mai mari de succes, datorită diversității etnice, lingvistice, armatei slabe (150 000) și Ucrainei de Vest, care face legătura cu Occidentul. Ce-i drept după douăzeci de ani de post-comunism schimbările nu sunt esențiale.

b) Mitchell Orenstein de la Johns Hopkins s-a referit la eficiența reformelor radicale. Concluzia sa a fost una ambiguă. În perioada inițială reformele radicale au adus succese în Țările Baltice, Polonia, dar odată cu criza economică din 2008, tot aceste țări au avut pierderi majore. În același timp, multe din fostele republici sovietice nu au atins încă nivelul PIB-ului din 1989, Geogia fiind în acest sens cea mai înapoiată. Totuși s-ar părea că în unele cazuri regimurile autoritare au reușit să asigure un nivel înalt de creștere economică (chiar dacă de obicei democrația și creșterea economică se susțin reciproc).

c) S-a amintit și despre faptul că la capitolul corupție Transparency International plasează România printre cele mai corupte din state din UE. Cazul polonez este și el interesant (a vorbit despre Jan Kubik de la Rutgers); se pare că după accederea la UE, eficiența guvernamentală în Polonia s-a deteriorat. La capitolul radicalism politic se pare că în Europa de Est partidele radicale pierd din susținători; în timp ce în Europa de Vest acestea sunt mai populare.

d) Volumul 4 din Harry Potter coagulează cumva "rămășițele ideologice ale Războiului Rece" făcând referire la slavii sălbateci. În general, în imaginarul occidental este foarte puternic ancorat stereotipul Europei de Est ca un spațiu în care civilizația și bunele maniere nu sunt acasă. Larry Wolf de la New York University scoate la iveală din presă imagini ale Europei de Est (imagini din NYT, The Economist, ghiduri turistice, diverse publicații italiene, Le Figaro, anunțuri de pe craigslist :), Financial Times), care arată cum imaginarul colectiv occidental păstrează stereotipul est-europeanului sălbatec și necivilizat pe parcursul ultimilor 200 de ani. Est-europeanul este un european inferior, cam asta spun diversele imagini pescuite de cercetător, care crede că în contextul unei Europe lărgite, aceste stereotipuri vor dipsărea.

e) Cu ocazia asta am aflat și despre Oleg Kulik. Ne-a fost prezentat un clip video, care poate fi găsit și pe YouTube aici. Se pare că omul-câine reprezintă de fapt stereotipul despre artiștii din Est.

f) Din prezentările feministelor: în 1989 la fondarea publicației Gazeta Wyborcza, un medic a dorit să plaseze un anunț referitor la serviciile oferite de cabinetul său particular. Ziarul a refuzat plasarea anunțului său. Cabinetul medicului respectiv ajuta femeile să avorteze, iar pentru disidenții anti-comuniști acest anunț era prea mult. În 1989, avortul era legal în Polonia, acum - nu. Altă curiozitate: în Georgia există un program doctoral de Gender Studies.

China-SUA

În comentariul său de vineri pentru NYT, Krugman critică dur manevrele Chinei pe piața valutară. În speță, Krugman acuză direct China că ar manipula rata de schimb yuan/dolar încercând astfel să mențină competitivitatea exporturilor; China devaluează moneda sa în raport cu celelalte, iar exporturile sale rămân ieftine. În loc să lase cererea și oferta să stabilească rata de schimb, chinezii cumpără active străine, mai ales în dolari.(?)

Ce ar trebui să facă SUA? Krugman vrea mai puține ezitări și sugerează că SUA nu ar trebui să se teamă de faptul că chinezii ar putea începe vânzarea activelor străine. În contextul statisticilor lunare privind dispariția vertiginoasă a locurilor de muncă în SUA, sigur vocile care vor o atitudine mai dură față de politica monetară a Chinei se vor înmulți.

Deocamdată, poziția oficială a SUA față de China este mult mai nuanțată și mai atentă decât ceea ce ar dori Krugman. Lucru curios, spre deosebire de alți economiști Krugman nu este îngrijorat de deprecierea dolarului.

Românii - hoți?

Sunt românii mai hoți, mai criminali, mai agresivi decât alte popoare europene? Cristian Orgonas vine cu câteva statistici, care arată că românii nu sunt hoți, de fapt statistici care arată că rata infracționalității este mai înaltă în alte state europene. Orgonas face referire la violuri și la Mailat, dar nu prezintă statistici despre violuri sau crime mai grave. Așa că argumentul ține doar în privința hoției, și chiar așa cititorii blogului respectiv se pare că sunt cam sceptici.

Oricum sunt de acord cu autorul, atunci când se întreabă: "Nu cumva romanii au o imagine prea proasta despre ei insisi? Iar daca noi avem o asa parere despre noi, ce sa mai spunem despre parerea strainilor despre noi?"

Despre nobeliștii din 2009

Nu am citit ce a scris Herta Müller, dar faptul că premiul s-a apropiat cumva de România este îmbucurător. Da, a scris despre România, a locuit un timp în România, dar a făcut parte din spațiul cultural german și a fost hărțuită de Securitate (vezi notele informative). Iar bio-bibliografia de pe site-ul Nobel nu indică nicio traducere în română (chiar dacă au fost câteva). Nu cred că Herta Müller a luat vreun premiu literar în România. Nobeliștii au plecat din România.

Într-o oarecare măsură, discuțiile din România despre Herta Müller seamănă cumva cu discuțiile din Bulgaria despre alt nobelist - Elias Canetti. Cred că puțini au citit-o pe Müller.

Apropo, sâmbăta trecută, la faimosul MET (NYC) am dat în final și de trei sculpturi de-ale lui Brâncuși. Și ce scria în dreptul lui Brâncuși? Scria exact așa "French, born in Romania". Probabil, așa va scrie și în dreptul Hertei Müller pe undeva și așa va fi corect.

Obama să dea premiul Nobel înapoi, pentru că, de fapt, a mai trimis soldați în Afganistan și se pare că va mai trimite.

Nobelul pentru economie a mers la Elinor Ostrom și Oliver Williamson. Citisem ceva din Williamson, unde explica cum firmele apar pe piață pentru a reduce costurile de tranzacție și conflictele. Modelul poate fi aplicat și pentru analiza instituțiilor/agențiilor de stat. Se înscrie în tradiția altor teoreticieni ai firmelor (Simon și Coase). Mai interesant mi se pare, ceea ce spune Ostrom. Economista re-abilitează ideea că proprietatea comună (ape, terenuri etc.) poate fi administrată eficient. Majoritatea economiștilor susțineau că atunci când mai multă lume are acces liber la un bun comun, inevitabil are loc utilizarea excesivă a acestuia și degradarea sa. Ostrom vine cu mai multe studii de caz și arată că utilizatorii pot crea reguli, care ar limita abuzurile și ar conduce la administrarea eficientă a bunului colectiv fără a fi nevoie de privatizare. Implicațiile sunt evidente.:) Economiștii sunt, bineînțeles, americani.

emisiune moldo-română: mai aproape de europa

bună producție, mai ales interviul cu ștefan susai, dar și comentariile pe marginea cărții lui cheianu.

Tilly despre Transilvania

Charles Tilly (1990) în Coercion, Capital, and European States despre populația din interiorul arcului carpatic:

"During the tenth century, the bulk of the Magyars migrated from the Volga and overwhelmed the smaller number of tilling and forest-dwelling Slavs who inhabited the Carpathian basin, which we now call Hungary." (Pamlenyi, 1975: 21-25)

Tilly nu i-a citit pe istoricii români.

Boc, boc, bock ....

Nu am mai intrat pe vreun site românesc de două săptămâni (nu știu de ce mereu când urmăresc știrile din România am impresia că nu se întâmplă nimic acolo). Vestea că s-a destrămat alianța PSD și PD-L m-a surprins. Ce-i drept mai surprins am fost când s-a format această alianță. Mi se părea la fel de trainică ca Marea Coaliție germană (SPD+CDU - un fel de alianță împotriva firii între dreapta și stânga). Pe de o parte mă bucur, dar pe de altă parte ascultând discursul lui Boc am aflat că România o cădere economică de 8% (probabil s-a referit la PIB). Totuși argumentele lui Boc mi s-au părut cam circulare, adică "nu vă faceți griji, nu scădem salariile, ba din contra le mărim pentru unii, chiar dacă este criză și nu avem bani de mărit salarii".

Să vedem cât se mai ține Guvernul Boc II și ce face PSD-ul după ce a ieșit la guvernare. Destrămarea alianței mi-a trezit iarăși interesul pentru politica românească, iar în ceea ce privește discursul lui Boc, kein Bock.:=)


REALITATEA.NET - Boc: Continuarea grevei generale poate pune în pericol plata salariilor şi pensiilor

Reforma statului principala prioritate a lui Traian Băsescu? Cam târziu.
Candidatul PNl pentru funcția de premier, Klaus Johannis? Îmi aduce aminte de aducerea lui Carol I în fruntea Principatelor. Tre să vină nemții să salveze România. :))) Sorin Opresu - președintel românilor? Prea încruntat, prea încruntat.

Crescat scientia, vita excolatur

Costurile reformei

Am primit mai multe link-uri făcând trimitere la dezbaterea dintre Maia Laguta (liderul pensionarilor) și Dorin Chirtoacă (primarul liberal al Chișinăului), așa că am sacrificat o oră. După protestele din 29 septembrie și pumnul primit de la un pensionar mai agresiv, dezbaterea mi s-a părut extrem de pașnică. Mi s-a părut suspect că în public era un singur pensionar și restul tineri și că trei din argumentele Maiei Laguta au rămas fără răspuns: cel potrivit căruia autoritățile locale nu-i permit să facă un control la Apă-Canal, cel legat de structura tarifului și propunerea de a da o alternativă pensionarilor în ceea ce privește transportul public (permis vs. compensație). O altă concluzie este că unele ONG-uri cunosc mai bine decât oficialii starea lucrurilor din municipiu și că cea mai bună soluție ar fi cooptarea acestora. Spre exemplu: cooptarea Maiei Laguta in Consiliu de Administratie Apă-Canal.

O altă concluzie cumva neașteptată pentru mine a fost diferențierea între pensionarii de la țară și cei din Chișinău. Mi se pare că se descurcă toți greu, dar mi s-a părut curios că autoritățile locale din Chișinău îi apărau pe cei de la țară și nu pe cei din oraș. Cu asemenea tip de argumente riscă să piardă alegerile viitoare din Chișinău. Laguta ia mai multe puncte pentru argumentare, Chirtoacă pentru răbdare.

Un video de la protestele pensionarilor din 29 septembrie și manevra lui Chirtoacă (similară celei de la 7 aprilie, dar eșuată acum):



Partenerii PL din AIE se bucură probabil, pentru că toată nemulțumirea se îndreaptă acum spre Primărie, dar mai ales spre primarul Chișinăului.

Șlapii faraonului

Șlapii de faraon expuși la Metropolitan Museum of Art. Și degetarele. Toate de aur. Oare cât de comozi erau?

Irlandezii au spus DA!

Scriam la 20 octombrie despre chinurile facerii Tratatului de la Lisabona și spuneam că ratificarea va dura până în iunie 2009. După respingerea Tratatului scriam la 13 iunie că Irlanda are două soluții: încă un referendum sau auto-izolarea. A mai fost un referendum ieri și irlandezii au procedat la fel ca în cazul Tratatului de la Nisa; l-au respins prima dată și l-au adoptat a doua oară (așa zice exit-poll-ul). Încăpățânați și irlandezii ăștia.

Constrangerile Guvernului Filat

Am scris pentru UNIMEDIA o analiză despre constrângerile guvernului Filat. De fapt, aceasta putea să fie foart bine întitulată şi constrângeri asupra reformelor.

Mesaj-cheie:

"... Este adevărat că scumpirea servicilor publice era necesară încă din perioada 2005-2006 și este o condiţie mai veche a investitorilor şi a donatorilor internaţionali (mai ales FMI), dar această mărire trebuie făcută gradual. La 1 octombrie atunci când vor fi aplicate noile tarife în transportul public, pasagerul obişnuit va fi probabil surprins şi revoltat. Forţele politice, care au luat aceste decizii au dat dovadă de curaj politic spre deosebire de predecesorii lor, însă în acelaşi timp ar trebui să reducă și din pierderile financiare datorate proastei administrări a întreprinderilor municipale...

Există riscul ca multe din reforme să afecteze mai ales păturile sociale vulnerabile. Ne aducem cu toţii aminte cum comuniştii nu au reuşit să reformeze până la capăt sistemul patentelor, în mare parte datorită protestelor vehemente. Pe de altă parte, scumpirea tarifelor la utilităţile publice va fi resimţită mai ales de pensionari, de învăţători, muncitori, familiile cu mulţi copii, persoanele cu disabilităţi. Dacă aceste categorii sociale se mobilizează, fac presiuni asupra liderilor sindicali şi ONG-urilor şi în final fac front comun cu comuniştii, atunci Guvernul Filat se va confrunta cu dificultăţi politice."

Să vedem dacă reformatorii mai rezistă presiunilor străzii mobilizate de PCRM.

Pentru textul integral (scris cam în grabă) vezi acest link.