Ieri s-au implinit 30 de ani de la (re)stabilirea relatiilor diplomatice dintre SUA si China. Cu aceasta ocazie, Centrul Confucius a organizat o conferinta de o zi unde s-a discutat intens despre relatia China-SUA (stereotipuri, economie, democratie, cultura, politica externa). S-au spus mai multe lucruri interesante despre cursul yuan-dolar, bugetul militar chinez etc. Thomas Cristensen de la Princeton zicea ca noua administratie Obama continua politica lui Bush, pentru ca dupa vreo cateva minute sa aflu ca profesorul a lucrat la Deparatmentul de Stat in perioada 2006-2008. Chinezii erau mai optimisti in privinta lui Obama, il laudau ca s-a intalnit de 5 ori deja cu Hu Jintao. Multe detalii (ar fi prea mult de povestit), insa spre sfarsitul discutiei am observat ca profesorii americani erau cei care au inceput sa le explice studentilor chinezi din sala ce se intampla in China, asta chiar daca sala era plina si cu profesori chinezi de pe la universitatile americane, care se pare ca nu prea erau de acord cu povestea americana. Tot ca meta-observatie, toata lumea a ras cu pofta, atunci cand cineva a spus ca SUA s-ar putea sa nu se bucure prea mult, daca China isi asuma "mai multe responsabilitati" pe plan international.
Oricum prezentarea despre politica de mediu mi-a creat impresia ca la baza societatii chineze au loc schimbari de mentalitati, lumea protesteaza impotriva poluarii, se organizeaza etc. Altfel probabil nici nu ai cum sa explici succesul economic al Chinei si sa sustii in acelasi timp ca dictatura partidului comunist in China ajunge pana jos, pana in fiecare familie. De fapt, un profesor chinez spunea ca alegerile locale in China sunt cvasi-libere, cam surprinzator. Oricum chinezii nu si-au criticat prea mult guvernul, partidul, ci s-au mandrit ca Jocurile Olimpice au avut loc la Beijing.
Un eveniment politic semnificativ in politica germana. Dupa infrangerea din alegeri SPD-ul german si-a schimbat seful, pe cand si prin Moldova/Romania schimbari de acest fel? Sau sefii de partide din Estul Europei au imunitate?
Pe la Rutgers a trecut si Cynthia Enloe. Nu auzisem de ea, insa prezentarea ei a fost extrem de energizanta. A vorbit despre perioada de dupa razboi si problemele soldatilor americani la revenirea acasa (violenta domestica, PTSD, cresterea ratei divorturilor etc.) In domeniul relatiilor internationale a venit printre primele cu o abordare feminista in Bananas, Beaches and Bases: Making Feminist Sense of International Politics. Daca si cartea este la fel ca prezentarea, sigur merita citita.
3 comments:
"Altfel probabil nici nu ai cum sa explici succesul economic al Chinei si sa sustii in acelasi timp ca dictatura partidului comunist in China ajunge pana jos, pana in fiecare familie". China e prea departe de Moldova ca să discutăm mult despre ea, dar exact aşa cum ai descris tu e percepţia generală despre Belarus pe aici. Şi nici nu mai pare un paradox, dictatura e privită ca un sacrifiu firesc pentru creşterea economică. Unii susţin că şi Modova ar avea nevoie de asta.
Cum să-şi schimbe partidele noastre şeful? Organizarea internă a partidelor nu permite asta. Probabil nici conştiinţa politică moldovenească, unde cultul personalităţii mai deţine un loc important, este o piedică.
!!!
China e departe, dar promitea un credit substantial Moldovei. Moldova a trecut printr-o perioada de autoritarism si cine stie daca peste 4-5 ani, perioada respectiva nu va fi descrisa drept una reusita economic. Asta in pofida furturilor, coruptiei, retelelor clientelare etc. etc.
Inca nu am o explicatie plauzibila pentru modul in care functioneaza partidele moldovenesti. Din cate am observat disidentii interni isi formeaza mai degraba propriul partid si nu incearca sa schimbe conducerea din interior.
Trimiteţi un comentariu