duminică, 23 mai 2010
O analiză excelentă a situației politico-economice din SUA
Recomand pentru cei care vor să priceapă cum administrația Obama a prevenit adâncirea crizei globale, pierzând susținerea bancherilor democrați de pe Wall Street: http://nymag.com/news/politics/66188/ Conține amănunte despre legăturile dintre politicienii de vârf, consilierii economici ai lui Obama și Wall Street.
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
IMPREUNA - Pur si simplu un blog
6 comments:
Ion, as spune dimpotriva...
Sa iesi din datorii, atragand si mai multe datorii, asta nu arata a prevenire...
Iar referitor la pierderea sustinerii, va recomand declaratia lui Jamie Dimon (JP Morgan CEO) cu privire la reforma financiara...
De faptul ca Goldman Sachs e un proxy a FED-ului nici nu mai pomenesc...
@ Larry
la cine te referi ca a atras mai multe datorii? la aministratia Obama? de acord, dar vezi ce scria Krugman despre asta cu vreo 4-5 luni in urma. Inca mai este loc pentru cresterea datoriilor.
IN alta ordine de idei, in momentul in care administratia nu i-ar fi salvat pe greii de pe Wall Street consecintele ar fi putut fi mult mai nefaste pe plan global.
"Reforma financiara" este alt subiect deja. Acolo chiar si Paulson a spus ca r fi nevoie de un megaregulator, articol publicat cu mandrie de NYT. :))
"IN alta ordine de idei, in momentul in care administratia nu i-ar fi salvat pe greii de pe Wall Street consecintele ar fi putut fi mult mai nefaste pe plan global..."
пугалка de la ordinea zilei care a dat unda verde la privatizing gains, socializing losses şi altă куйня propagandistică ca too big to fail, iar prostimea a pus botul, semnand nota cu zambetul pe buze...
Nu consideraţi că argumentul AR FI PUTUT FI are o putere probatorie insufiecientă in lumina trecerii de ieri a pragului datoriei totale de 13 TRILIOANE ?
P.S. Paulson, sorry, care din ei ?
Henry Paulson, fostul Treasury Secretary pe vremea lui Bush ... adica un tip care nu prea era un fan al regulation ... sau interventia statului in sectorul bancar.
Pai eu asta ziceam in legatura cu datoria, iata un link ceva mai recent (nu gasesc comentariul sau intreg): http://krugman.blogs.nytimes.com/2010/03/27/dealing-with-the-debt-a-brief-note/
Depinde iarasi cum ne jucam cu cifrele. Ce reprezinta 13 trlioane in termeni GDP-ului american? In primii ani dupa al doilea Razboi Mondial, mi se pare ca situatia la acest capitol era mult mai proasta (dupa Krugman).
Pe de alta parte, intr-o oarecare masura este clar ca legaturile dintre Wall Street si cele doua partide sunt atat de puternice, incat exista multa propaganda in toate bailout-urile. Dar altfel cum ar fi acceptat americanii?
Scriam undeva pe acest blog ca republicanii au plecat la timp :)
Ion, doar stiti ca specialitatea lui Krugman este comertul international si distributia veniturilor, la debt topic v-as recomanda pe Rogoff...
In termeniii GDP-ul totul arata cat de cat OK (japonezii sunt intr-un shit mai mare si parca se descurca), dar problema e in ritmul acumularii acestei datorii care a sarit dramatic dupa Lehman...
multam pentru sugestie. da tot vreau sa cumpar/citesc cartea lui Rogoff si Reinhart despre criza, dar nu gasesc timp. Ai dreptate Rogoff este mult mai sceptic decat Krugman, cel putin asa rezulta din acest interviu recent: http://voices.washingtonpost.com/ezra-klein/2010/05/ken_rogoff_it_really_boils_dow.html
Dar trebuie sa ma uit la acel dataset cu 60 de state, pe care-l folosesc.
Sigur Krugman a luat Nobelul pentru trade patterns, dar ma asteptam ca un prof de la Princeton sa fie avizat si in alte probleme economice.
Apropo de Japonia, asta se intreba si Krugman in ultimul sau comentariu, va deveni sua un fel de japonie (probabil il citez prea mult:)
Trimiteţi un comentariu